Il citesc si eu pe Cartarescu

Il citesc si eu pe Cartarescu,in urma tuturor.Si chiar mi-as dori sa-l epuizez.
Ce-ai pazit pana acum?m-ar intreba ,probabil, niste bloggeriţe dintre cele talentate si citite,poate si bloggeri.Oare Tivodar m-ar intreba asta?Oare el a citit?Doamna Simona Popescu nici nu ar sta de vorba cu mine.Uite ,mi-e dor de Simona Popescu cum mi-e dor si de Tivodar.I-am pierdut pe amandoi.Cu „Simona”,cum ii ziceau colegele mai varstnice de la ID,care erau sigure ca-si pot permite(eu nu-mi dau seama daca-mi pot permite sau nu) as fi putut sa dau licenta.Cu Tivodar as fi putut acum sa ma privesc in ochi,cu nesat,sa ma plimb,vesnic de mana,sa-i fac cartofi prajiti,sa fiu in randul I la concertele lui,fredonand odata cu el,alaturi de multe altele,frumoase,dar sa stiu ca el are ochi doar pentru mine!
In schimb, ce-am facut?Am studiat psihologia,in caz ca ma apuca nevoia de a da sfaturi despre cum sa scapi de homosexualitate,impotenta,rau de inaltime,nevoia de moarte si alte ciudatenii.In caz ca voi vrea sa predic invatatura lui Freud ,spre eliberarea neamului,saracul,atat de inhibat.
Ca sa pot sa traiesc fara angoasa zilei de maine,i-am pazit p-aia micii sa nu se omoare intre ei.Le-am zis parintilor sa nu-i mai casapeasca,ca sunt penali.Le-am injurat in gand pe colegele care regretau vremurile in care puteau sa-i atinga bine pe neobrazati,invatandu-i respectul.Am tipat la ei,spunandu-le apoi ca-mi pierd vocea din cauza lor,dar imaginandu-mi in fiecare zi ca ii sarut pe frunte,ca-i imbratisez.Am ras la glumele lor,cateodata trebuind sa ma intorc cu spatele,ca sa nu ma vada.Am primit in schimb curiozitatea lor nesfarsita,increderea totala,dorinta lor,uneori disperata ,de a fi mai buni.
Asa ca il citesc pe Cartarescu abia acum .Este cadoul meu de Craciun,pe care ,initial,voisem sa-l fac altcuiva.Nu cred ca ar fi fost potrivit pentru el.De-asta ne-am si despartit.Este al doilea volum din seria „Orbitor”:”Corpul”.La inceput parea ilizibila,asa cum singur o descria.Norocul meu ca stiu ceva anatomie.Vezi,de-asta e bine sa inveti multe.Nu stii cand iti trebuie.Dar inca de la inceput mi-a impregnat sufletul.Asa ca propriile perceptii sau amintiri.
Este o carte grea,de-asta am si lasat-o acasa,ca bagajul sa-mi fie mai usor,dupa ce,in sfarsit,i-am inchis ultima pagina.Iar acum imi pare rau,caci tare as mai fi vrut sa citez din ea!E o mare densitate de metafore acolo. Constientul meu avea nevoie de pauze pentru a le ingurgita.Dar odata intrate dincolo,in Subconstient,ca sa nu zic Inconstient,mergeau ca unse.Locul acela din noi se hraneste cu asa ceva.Nici macar nu e nevoie sa le mesteci,adica sa le intelegi logic.Se intorceau la mine sub forma unor imagini ,unele terestre,altele din lumi necunoscute.Astfel de experiente imi dau ocazia de a ma simti ca un muzeu de arta,cu peretii tapetati de tablouri.